de femeie plimbată prin cerul gurii
ca o poftă a oamenilor mari
peste care au mărșăluit luni generoase
până în adâncul gingiilor
era doar termenul limită
când sângeram unul în povestea celuilalt
umărul subtitrat
și gol

am îmblânzit până la nebunie
zidurile rămase în noi de la ultima împărtășanie
când am fost ghilotinați în șoaptă
din lumea păsărilor

apoi
în spatele privirii
ne-am transformat în oameni bolnavi
de luciditate